Protoieria Sighetu Marmatiei
P1130077.JPG
Cercuri Pastorale
ATOPS
Pr. POP VASILE AUREL - Protopop -
DATE BIOGRAFICE
DOMICILIUL ACTUAL
STUDII TEOLOGICE ABSOLVITE
FUNCTII BISERICESTI
- Data nasterii: 26.11.1957 - Localitatea: Necopoi
- Strada: Dragos Voda, nr: 1 - Localitatea: Sighetu Marmatiei - Cod postal actual 433500 - Judetul Maramures - Nr. tel. fix 0262 311662 - Nr tel mobil 0745906286 E-mail: pr_popvasile@yahoo.com
- Liceul real- umanist “Mihai Eminescu” din Satu- Mare, promotia 1976 - Institutul Teologic de Grad Universitar Sibiu - promotia 1981
- Hirotonit preot in anul 1982 - Paroh in parohia Rosiori din localitatea Rosiori, jud. Satu Mare intre anii 1982- 1991 - Paroh in parohia Budesti din localitatea Budesti, jud. Maramures intre anii 1991-1998 - Paroh in parohia Sighet II din localitatea Sighetu Marmatiei intre anii 1999- -Protopop din anul 2000-
SECRETAR: Pr. ULICI GHEORGHE Data nasterii 16.10.1964 Rangul: Iconom stavrofor Adresa: Vadu Izei, nr. 38 Mobil 0787828388
P1130339.JPG
ALTE PERSOANE ANGAJATE: Contabil Ardelean Alexandra-Iuliana Îngrijitoare- ULICI MARIA
DRL_8147.jpg
PROTOPOPIATUL ORTODOX ROMÂN SIGHET Istoric - După slăvita Sa Înviere din morţi, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a mai rămas împreună cu Sfinţii Săi Apostoli patruzeci de zile, apoi “S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl”. În acest răstimp, Iisus Hristos le-a dat sfaturi, le-a încredinţat porunci şi i-a înzestrat cu puteri: puterea de a învăţa, puterea de a sfinţi şi puterea de a conduce lumea la mântuire. În finalul Evangheliei scrisă de Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei sunt redate cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos către apostoli: ... Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate câte v- am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin”( Mt. 28, 18-20). La înălţarea la cer, Iisus Hristos i-a îndemnat pe apostoli să nu se îndepărteze de Ierusalim până ce se vor îmbrăca cu putere de sus, lucru ce s-a împlinit la Cincizecime, când Sfântul Duh s-a pogorât peste ei. Apoi apostolii au purces la predicarea Evangheliei la “toată făptura”(Mc. 16, 15), din toată lumea cunoscută atunci. Este de necontestat faptul că Sfântul Apostol Andrei a propovăduit cuvântul Evangheliei în Scytia Minor, Dobrogea de azi, “în teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră, precum şi în teritoriile de dincolo de Prut” . Cuvântul Evangheliei, vestea cea nouă, cu certitudine a ajuns şi în Maramureş, pământ străvechi românesc, încă din primele veacuri creştine, şi cu siguranţă mai târziu a existat şi organizare bisericească. Spre sfârşitul secolului al XIV-lea apar ştiri sigure privitoare la viaţa bisericească a românilor maramureşeni, sunt atestaţi în documente mai mulţi preoţi: Miroslav, din Giuleşti, în 1364, apoi din secolul al XV-lea, Balotă din Apşa de Mijloc, în 1415 şi Costea din Văleni, în 1415 , apoi sunt atestate bisericile româneşti din Ieud (1364), Biserica Albă (1373), Apşa de Mijloc (1428 şi 1440), Sarasău (1456), apoi şi mânăstiri la Bârsana, Cuhea (Bogdan Vodă), Perii Maramureşului . Amintim aici şi biserica de piatră, împodobită cu fresce, din Giuleşti, ridicată aici în secolul al XIV-lea . ____________________________________________ Mircea Păcurariu, Mânăstirea Sfântul Mihail din Perii Maramureşului, în Studii de istorie a Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2005, p.193. Dr. Ioan Mihaly de Apşa, Diplome maramureşene din secolele XIV şi XV, Ediţia a II-a, Editura Dragoş Vodă, Cluj-Napoca, 2000, p. 53, 38, 61 şi 81. Radu Popa, Ţara Maramureşului în veacul al XIV-lea, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1970, p. 218 şi 224-228. Mircea Păcurariu, op.cit.,p.195, la Radu Popa, Cnezatul Marei, Baia Mare, 1969, p. 35.
Mânăstirea Sfântul Arhanghel Mihail din Perii Maramureşului, vestita ctitorie a Drăgoşeştilor, la finele secolului al XIV-lea, a fost refăcută de fraţii Baliţă şi Drag, nepoţii lui Dragoş Vodă, cel dintâi voievod al Moldovei. Fără teama de a greşi, această mânăstire fiinţează de pe la începutul secolului al XIII- lea, sub forma unei sihăstrii” şi în jur cu mici comunităţi isihaste” care s-au grupat apoi la Peri, unde era biserica, care avea de la începuturi hramul Sfântul Arhanghel Mihail” . Baliţă şi Drag sunt cei care au cerut Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, să fie declarată stavropighie patriarhală ctitoria strămoşilor lor. Patriarhul Antonie al IV-lea a consfinţit dorinţa celor doi fraţi, printr-un tomos sinodal din 13 August 1391, în care se arată că mânăstirea este pusă sub ascultarea directă a patriarhului, iar egumenul era investit cu titlul de exarh patriarhal. Egumenul mânăstirii, pe atunci Pahomie, avea menirea de a supraveghea şi îndruma viaţa religioasă din Maramureş, Sălaj şi Ugocea, era un quasi-episcop, neavând dreptul de a hirotoni, acest drept fiind lăsat în seama arhiereilor locali, desigur având în vedere pe cei din Transilvania. Între anii 1456-1458 egumen era Simion Sălăjanul, iar în anul 1494 Ilarie. Mânăstirea Peri şi istoria ei este inseparabil legată de soarta românilor şi slavilor din Maramureş”, atât a celor din dreapta cât şi din stânga râului Tisa. Noi ştim că 2/3 din Maramureş aparţin Ucrainei, iar 1/3 aparţine României. ”Pentru întreg ţinutul acesta, oază a Ortodoxiei, acoperit de munţi, mânăstirea Peri a constituit, dea lungul a multor veacuri, cel mai important aşezământ sfânt, cel mai important centru duhovnicesc. De aici episcopii conduceau Maramureşul” şi ... mânăstirea a fost larg cunoscută în lumea Ortodoxă şi dincolo de hotarele ei” . Se ştie că din bisericile din Rusia Subcarpatică au hramul Sfântul Arhanghel Mihail . De asemenea foarte multe din bisericile vechi din judeţele:Maramureş , Satu Mare şi părţi din Bihor şi Sălaj au avut hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” , dar şi cele construite în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care dăinuiesc până azi, foarte multe au păstrat acest hram. Această stare de fapt a fost şi este indubitabil un rezultat al _____________________________________________________ Roşca Nuţu, prof. dr. Mănăstirea Săpânţa-Peri, Baia Mare, p. 8-9. Grigorie Vladimirovici Raciuc, magistru în teologie, Locaşul sfânt de la Peri, aşezământul în cinstea Arhanghelului Domnului Mihail, arhistrategul puterilor cereşti celor fără de trup, cea mai veche mănăstire transcarpatică”, Gruşevo ( Peri ), 2007, pag. 3, traducere în msse a Protos. Dr. Paisie Cinar, duhovnicul Mănăstirii Bârsana Idem, p. 5 Godea Ioan, Dr., Cristache- Panait Ioana, Dr.”Monumente istorice bisericeşti din Eparhia Oradiei, judeţele Bihor, Sălaj şi Satu- Mare, bisericile de lemn”Ed. Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Oradea, 1978
influenţei duhovniceşti şi a supravegherii vieţii religioase care se exercita de către egumenii şi apoi episcopii de aici, de la mânăstirea Peri . Potrivit informaţiilor istorice ce vin din dreapta Tisei, Mănăstirea Sfântul Mihail” din Peri a fost, fără tăgadă, în Evul Mediu, centrul duhovnicesc al Maramureşului”, o adevărată grădină a sfinţeniei” . Acest loc binecuvântat de Dumnezeu a devenit şi altar de jertfă, unde au mucenicit mulţi monahi, vieţuitori ai acestui aşezământ monahal. În veacul al XVII-lea, mânăstirea şi întregul aşezământ a fost distrus de două ori. La începutul secolului de către protestanţii calvini, iar la cumpăna dintre secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, în timpul răscoalei antihabsburgice condusă de Francisc Rakoczi al II-lea a fost distrusă complet. Dacă după prima distrugere a fost refăcută, după cea de a doua, ai cărei exponenţi au fost catolici, aşezământul a fost şters de pe faţa pământului” . Judecând în general, vrăjmaşii Ortodoxiei nu numai că au distrus însăşi mânăstirea, ci au ucis şi pe monahi. Tot locul vechii mânăstiri este, literal vorbind, semănat cu oase. Nu se pot face lucrări cu pământul ca să nu dai de o mulţime de oase în pământ. Aşa a fost dintotdeauna - când săpau, în acel loc găseau permanent oase - despre aceasta amintesc localnicii până astăzi. Povestesc (localnicii), cum o dată în timpul lucrărilor de terasament au dezvelit o încăpere din piatră, acoperită, unde au găsit scheletul întreg al unui om (monah), în poziţie şezut. Singur Dumnezeu ştie, câţi monahi au primit aici cununa muceniciei, la ce cazne i-au supus cruzii prigonitori ai Sfintei Ortodoxii, câte moaşte sfinte păzeşte, păstrează, pământul binecuvântat al aşezământului Sfântului Arhanghel Mihail din Peri” . Gramata patriarhală din 13 August 1391 a conferit Mănăstirii Peri şi stareţilor de aici atribute episcopale”. Datorită lipsei de documente, care au dispărut în cursul istoriei, nu de puţine ori potrivnică, nu putem şti numărul şi şirul episcopilor de aici , dar se estimează a fi peste patruzeci, dintre care cel mai strălucit este Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş , pe care îl prăznuim în data de 24 aprilie. Putem aminti câţiva episcopi: Ioanichie în 1479, apoi a urmat jurisdicţia episcopilor de la Muncaci, Vladislav I (1551-1556), Ilarion (1556-1561), Vladislav al II-lea (1567-1572), între anii 1572-1574 mitropolitul Eftimie, între anii 1574-1579 mitropolitul Hristofor, amândoi de la Alba Iulia, apoi Vladislav al III-lea (1596-1597), Petroniu (1606) , Spiridon de _____________________________________________________ Pr.Vasile Aurel Pop, Arc peste timp,Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Sighetu Marmaţiei, 2009, p. 6. Grigorie Vladimirovici Raciuc,op. Cit. p. 11. Idem, pag. 17. Ibidem. Roşca Nuţu, Prof. Dr. op. cit. p.12.
la Vad (1606-1608), Silovon (1608-1614), un arhiereu grec, Ieremia(1620), Petroniu (1623), Eftimie de la Vad, Ioan Grigore (1623-1633), Dosoftei, (1634-1637), Dumitru Pop (1637-1639), Vasile Tarasovici (1639-1640), Silvestru (1645-1646), Mihail Molodeţ (1651-1656), mitropolitul Transilvaniei Sava Brancovici (1656-1680), care a târnosit mânăstirea de la Moisei. În anul 1690 preoţii din Maramureş l-au ales pe protopopul Iosif Stoica (1690- 1710), nobil din Criciova, mare apărător al ortodoxiei, în faţa prozelitismului episcopilor uniţi de la Muncaci, care doreau să-i atragă pe români la uniaţie. A urmat episcopul Iov Ţirca, apoi Serafim din Petrova, iar în anul 1717 Dosoftei Teodorovici până în 1739 când este amintit episcopul Gavril Ştefanca din Bârsana. În 1740 episcopia a fost desfiinţată de către stăpânirea habsburgică . Sediul episcopiei nu a fost întotdeauna unul stabil. Astfel că, episcopii îşi aveau reşedinţa în mănăstirile din Maramureş: Peri, Uglea, Moisei, Bârsana, Budeşti. Giuleşti. Episcopii au condus biserica din Maramureş în condiţii foarte vitrege, ea fiind dorită de mulţi şi credincioşii ei ademeniţi la alte culte. Au rezistat în faţa prozelitismului protestant, apoi în faţa uniaţiei până la mijlocul secolului al XVIII-lea şi în unele comunităţi chiar şi până mai târziu. În spiritul mişcării conduse de Sofronie de la Cioara, la Budeşti s-a ţinut o adunare în care credincioşii au declarat că părăsesc uniaţia. Mulţi credincioşi au fost arestaţi şi întemniţaţi. În noiembrie-decembrie 1900 a început prima mişcare de revenire masivă la ortodoxie, 416 familii (1259 de suflete) din Săcel, apoi în februarie 1903 în Dragomireşti 70 de familii cu aproape 300 de suflete. În anul 1922 revin la ortodoxie toţi credincioşii din Remeţi, în 1923 mulţi credincioşi din Tisa (pe atunci Virişmort), mai precis s-au scris pe tabelele celor trecuţi la ortodocşi 260 de credincioşi din Tisa, din care 105 ştiau să scrie şi să citească româneşte. S-au înfiinţat apoi parohii ortodoxe în: Valea Stejarului, Fereşti(1924), Corneşti (1925), Borşa Poiana (1925), Borşa Gară (1929), Vişeul de Jos (1930). Au urmat apoi înfiinţarea parohiilor ortodoxe în: Cuhea (Bogdan Vodă), Vişeu de Sus, Poienile de sub Munte în anul 1931, Sarasău în anul 1935 cu 766 credincioşi , apoi Sighetu Marmaţiei, Valea Hotarului şi Ocna Şugatag în anul 1936, apoi parohia Glod cu 17 familii şi filia Slătioara cu 12 familii . S-au mai înregistrat reveniri în localităţile: Berbeşti, Văleni, Ruscova, Sălişte, Teceu, Rona de Sus, Budeşti, Onceşti. În anul 1937 s-a făcut un act de mare dreptate, reparându-se o nedreptate istorică de veacuri, prin jurnalul Consiliului de Miniştri Nr. 1874, din 14 Iulie 1937, publicat în ____________________________________________ Augustin Vasile, Pr. Dr. Episcopia Maramureşului. Organizarea administrativă, Editura Universităţii de Nord, Baia Mare, 2006, p. 53 ş.u. Augustin Vasile, Pr,Dr, op.cit. p.103 ş.u.
Adaugă text aici
Adaugă text aici